Libertățile mării

Zâmbete în colţ de cer

Libertățile mării nu au un început. Ele se pierd printre valuri și stânci, așa cum oamenii se pierd printre vise și pleoape închise în toiul nopții. Libertățile mării sunt albe și albastre, în funcție de cât de luminat e Cerul. Marea poartă zborul unor aripi care învață despre golul dintre sus și jos. Libertățile mării nu au un început, fiindcă nu se termină vreodată. Ele sunt purtate de gânduri, de dorințe prefăcute-n scoicile amare din larg. Un amalgam de zgomote și trei fire de liniște se jucau în gândul meu. Era o liniște fragilă, dar care respira prin mine. Aveam nevoie sa las totul să zboare. Dorințe, gânduri, lacrimi, vise, așteptări. Era o liniște ciudată care îmi spunea să mai tac puțin. Nu aveam nevoie de cuvinte.

De cele mai multe ori viața o înțelegi aruncând cuvintele și păstrând tăcerile.

Libertățile mării nu încep undeva anume, fiindcă marea este cel…

Vezi articol original 31 de cuvinte mai mult

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s